Te iubesc, iubito, parca de demult
Pentru glasul tau ce rasuna-n nori,
Pentru parul tau in valuri tumult,
Pentru ochi tai ce-mi dau mereu fiori.
Vocea ta cea blanda ma face sa zbor
Printre ingeri, iar ei ma invidiaza
Caci am ajuns langa ei, in Cerul lor
Purtat de inima-mi ce plina radiaza.
Parul tau lin imi mangaie obrazul;
Eu tresar la fel, de fiecare data,
Iar ochii tai sunt pentru mine iazul
Ce straluceste-n noaptea-ntunecata.
Ti-as picta chipul pe-al boltii sevalet
C-o pensula de stele sa-ti desenez conturul
Si-n juru-ti Soarele, ca intr-un viu balet,
Sa-ti lumineze purul chip, el, purul.
Tu esti regina mea. Eu tie iti inchin
Aceasta oda simpla, dar corecta,
Caci tu esti cea ce m-a scapat de chin,
Tu esti lumina mea in lumea imperfecta.
Din tine imi trag seva ce ma tine viu;
Dragostea curata prin tine am zarit-o,
De-aceea sunt fericit ca pot sa-ti scriu
Si sa iti spun in soapta: “Te iubesc, iubito!”
